Pisica de apartament... sunt EU!

Eu, care iubesc iarna, zapada si gerul, sa le strabat un pic, incotosmanata bine, iar apoi sa le admir de la geam, lipita de calorifer. Mentalitate pisiceasca. Cred ca intr-una din vietile mele anterioare am fost pisica.

Ceva...

... scriu ceva! Anything, probabil ca o sa bat campii putin, just to start blogging on this new blog of mine. Of course another blog dedicated mainly to THE CAT, my love. Cu toate astea aceasta prima postare nu este despre pisici, ci este despre DOR si alte idei cam la fel de abstracte. Este aproape 1 noaptea. N-am somn inca. Postez.... Mi-e dor de pisica mea, de blana ei moale si de torsul ei. De mieunatul ei subtire. In aprilie 2012 se fac 2 ani de cand pisica mea iubita a plecat intr-o alta dimensiune. Mi-e un dor crunt. Nu am avut curaj sa iau o alta pisica. Not yet, anyway! Mi-e dor si de pisicile "mele" de la Cheia. Oare ce-or face ele acum? Sper ca sunt bine si ca se descurca in nametii de acolo. Sper ca sunt ascunse prin vreun cotlon la Florica. Mi-e dor si de bunicii mei. Mai ales de Taica, in special. Nu stiu de ce, dar dintre toti de el mi-e cel mai dor. Probabil ca suntem legati mai strans decat prin simplul fapt ca a fost unul din cei doi bunici ai mei. Cine stie de cate mii de ani suntem legati, cate vieti am fost impreuna pana acum, in some way or another. Noapte de iarna in Bucuresti. E ger dar nu vrea sa ninga. Nici un fulg macar... dar mi-e atat de dor de zapada! Poate ca o sa reusesc sa merg pana la munte, la Cheia, in urmatoarele 2 saptamani. Si de casa noastra de acolo mi-e dor. Daca tot e sa vorbesc de dor... As vrea macar un week-end acolo, sa ma bucur de zapada, sa vad iarna adevarata, nu gerul uscat si sec care ne bantuie in Bucuresti. Mi-e dor de caise. Well, cam sar de la una la alta. Dar mi-e dor de caisele de cand eram eu mica, nu de caisele turcesti care se gasesc acum in Romania. TO BE CONTINUED...