luni, 1 aprilie 2013

Ziceam acum multe luni de zile, ca in viata mea a intrat o noua pisica. Botzul de pisica a venit la noi din intamplare (gasit!), avea maxim 4 saptamani, 400 de grame, murdar, puricios, plin de praf, si inca fara dinti in botuletul lui cel roz. Iar acuma, s-a facut o frumusete de pisica, saptamana asta implineste 1 an. Este o frumoasa, pufoasa, alba cu cateva buline negre, cu ochi galbeni si pernute roz, si este dragostea mea!

luni, 13 august 2012

... si totusi, din 30 aprilie 2012, in viata mea a intrat o noua pisica! O sa scriu despre ea intr-una din zilele viitoare.... o sa imi fac timp special ca sa scriu.

miercuri, 18 aprilie 2012

Doruri...

... si a venit aprilie 2012, si s-au facut cei 2 ani de cand pisica mea cea iubita a plecat in alta dimensiune care noua ne este, in mod normal, inaccesibila. In continuare mi-e foarte dor de ea. Din cand in cand, dorul ma pufneste sub forma plansului. Sa nu indrazneasca cineva sa rada de mine. Cine are sau a avut pisica, poate sa ma inteleaga. Cine nu are si nu a avut, nu are cum si cu asta basta. Mi-e dor de pisa mea. Mi-e foarte dor de pisa mea. Mi-e tot mai dor de pisa mea. In loc sa se atenueze, se ascute. Nu am curaj sa iau o alta pisica pentru ca am cazut in capcana pe care am auzit-o povestita : cine a avut si i-a murit, se teme sa mai treaca la un moment dat prin aceleasi stari.... As vrea sa scriu cum a fost seara in care a plecat dar nu indraznesc pentru ca ar insemna sa trezesc sentimente pe care abia am reusit sa le mai potolesc in cei doi ani... Poate o sa scriu totusi dar nu azi. Pe lista mea de doruri s-a adaugat, foarte recent, de abia 3-4 zile, si vecina mea Florica de la Cheia. A plecat si ea, de cancer, chiar in Saptamana Patimilor, lasand casa pustie ( de bine ce tocmai o renovase un pic vara trecuta), gradina salbaticita, tradafirul de dulceata de izbeliste, pisicile si cainele ai nimanui... Deja imi este dor si de ea, si mi se face stomacul ghem cand ma gandesc cum voi merge la Cheia si ea nu va mai fi acolo, sa iasa la gard cand ar auzi masina noastra, si sa ne faca cu mana la plecare. Ma uitam azi la niste poze, ca mai bine nu ma uitam.... prea multi s-au dus DINCOLO. O fi aglomeratie acolo ? Mi-au plecat bunicii toti, matusi, unchi, MAMA, socrul, vecini, pisica, si chiar vreo 2 prieteni, unul avea 41 de ani si altul 19... Nu-i bine.... Ne nastem ca sa avem de unde muri?!?!?!?!

miercuri, 18 ianuarie 2012

Pisica de apartament... sunt EU!

Eu, care iubesc iarna, zapada si gerul, sa le strabat un pic, incotosmanata bine, iar apoi sa le admir de la geam, lipita de calorifer. Mentalitate pisiceasca. Cred ca intr-una din vietile mele anterioare am fost pisica.

Ceva...

... scriu ceva! Anything, probabil ca o sa bat campii putin, just to start blogging on this new blog of mine. Of course another blog dedicated mainly to THE CAT, my love. Cu toate astea aceasta prima postare nu este despre pisici, ci este despre DOR si alte idei cam la fel de abstracte. Este aproape 1 noaptea. N-am somn inca. Postez.... Mi-e dor de pisica mea, de blana ei moale si de torsul ei. De mieunatul ei subtire. In aprilie 2012 se fac 2 ani de cand pisica mea iubita a plecat intr-o alta dimensiune. Mi-e un dor crunt. Nu am avut curaj sa iau o alta pisica. Not yet, anyway! Mi-e dor si de pisicile "mele" de la Cheia. Oare ce-or face ele acum? Sper ca sunt bine si ca se descurca in nametii de acolo. Sper ca sunt ascunse prin vreun cotlon la Florica. Mi-e dor si de bunicii mei. Mai ales de Taica, in special. Nu stiu de ce, dar dintre toti de el mi-e cel mai dor. Probabil ca suntem legati mai strans decat prin simplul fapt ca a fost unul din cei doi bunici ai mei. Cine stie de cate mii de ani suntem legati, cate vieti am fost impreuna pana acum, in some way or another. Noapte de iarna in Bucuresti. E ger dar nu vrea sa ninga. Nici un fulg macar... dar mi-e atat de dor de zapada! Poate ca o sa reusesc sa merg pana la munte, la Cheia, in urmatoarele 2 saptamani. Si de casa noastra de acolo mi-e dor. Daca tot e sa vorbesc de dor... As vrea macar un week-end acolo, sa ma bucur de zapada, sa vad iarna adevarata, nu gerul uscat si sec care ne bantuie in Bucuresti. Mi-e dor de caise. Well, cam sar de la una la alta. Dar mi-e dor de caisele de cand eram eu mica, nu de caisele turcesti care se gasesc acum in Romania. TO BE CONTINUED...